ORDONANŢĂ nr. 29 din 31 august
2011
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 626 din
2 septembrie 2011
Data intrarii in vigoare : 17/09/2011
În
temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.4 din
Legea nr. 131/2011 privind abilitarea Guvernului de a emite
ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta
ordonanţă.
ART. I
Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31
iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se
modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, după alineatul (3) se introduce
un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
"(4) Prezentul cod nu se aplică
pentru administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat
rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepţia
redevenţelor miniere şi a redevenţelor petroliere."
2. La articolul 11, după alineatul (3) se
introduc două noi alineate, alineatele (3^1) şi (3^2), cu
următorul cuprins:
"(3^1) Este permisă transmiterea
informaţiilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru
perioada în care a avut calitatea de contribuabil:
a) contribuabilului însuşi;
b) succesorilor acestuia.
(3^2) În scopul aplicării prevederilor
alin. (2) lit. a), autorităţile publice pot încheia protocoale
privind schimbul de informaţii."
3. La articolul 14, după alineatul (1) se introduce
un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"(2) Situaţiile de fapt relevante din punct de
vedere fiscal se apreciază de organul fiscal după conţinutul lor
economic."
4. La articolul 17, alineatele (1) şi
(4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Subiecte ale raportului juridic
fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale sau,
după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor,
definite potrivit Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, contribuabilul, precum şi alte
persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui
raport.
............................................................................
(4) Unităţile
administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale
ale municipiilor sunt reprezentate de autorităţile
administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de
specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de către
autorităţile respective."
5. La articolul 28, alineatul (5) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(5) Titlul de creanţă
prevăzut la alin. (3) se comunică persoanei obligate la plată.
Dispoziţiile art. 111 alin. (2) sunt aplicabile în mod
corespunzător."
6. Articolul 35 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 35
Competenţa teritorială a
compartimentelor de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale
Compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente
pentru administrarea impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetelor
locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz,
ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor."
7. La articolul 37, după alineatul (3) se introduce
un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
"(4) Organul competent să
soluţioneze conflictul de competenţă va hotărî de
îndată asupra conflictului, iar soluţia adoptată va fi
comunicată organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la
îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate."
8. După articolul 38 se introduce un nou articol,
articolul 38^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 38^1
Schimbarea competenţei
(1) În cazul în care se schimbă
domiciliul fiscal, potrivit legii, competenţa teritorială trece la
noul organ fiscal de la data schimbării domiciliului fiscal.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în
mod corespunzător şi contribuabililor mari şi mijlocii,
definiţi potrivit legii, în cazul în care se modifică această
calitate.
(3) În situaţia în care se află
în curs de derulare o procedură fiscală, cu excepţia procedurii
de executare silită, organul fiscal care a început procedura este
competent să o finalizeze."
9. La articolul 42, alineatele (1) şi
(11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Soluţia fiscală
individuală anticipată este actul administrativ emis de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală în vederea
soluţionării unei cereri a contribuabilului referitoare la
reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare. Situaţia
fiscală de fapt viitoare se apreciază în funcţie de data
depunerii cererii.
............................................................................
(11) Termenul pentru emiterea unui acord de
preţ în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de
18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz. Termenul
pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de până
la 3 luni. Dispoziţiile art. 70 sunt aplicabile în mod
corespunzător."
10. La articolul 44, alineatul (2) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Actul administrativ fiscal se
comunică prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare
de primire."
11. La articolul 44, după alineatul
(2) se introduc două noi alineate, alineatele (2^1) şi (2^2), cu
următorul cuprins:
"(2^1) În cazul în care comunicarea
actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea
prevăzută la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunică
utilizând cel puţin unul dintre următoarele mijloace:
a) prin remiterea acestuia de către
persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea
contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se
asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal;
b) prin fax, e-mail sau alte mijloace
electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură
transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.
(2^2) În cazul în care comunicarea actului
administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (2^1), aceasta se
realizează prin publicitate."
12. La articolul 45, după alineatul
(1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"(2) Actul administrativ fiscal ce nu
a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu
produce niciun efect juridic."
13. Articolul 48 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 48
Îndreptarea erorilor materiale din actele
administrative fiscale
(1) Organul fiscal poate îndrepta erorile
materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea
contribuabilului.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică
actelor administrative fiscale pentru care s-au exercitat căile de atac
prevăzute de lege, iar soluţia este definitivă.
(3) Prin erori materiale, în sensul
prezentului articol, se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni
sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu
excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal,
potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
(4) În cazul în care după comunicarea
actului administrativ fiscal organul fiscal constată, din oficiu, că
există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului
un act de îndreptare a erorii materiale.
(5) În situaţia în care îndreptarea
erorii materiale este solicitată de contribuabil, organul fiscal
procedează astfel:
a) dacă cererea de îndreptare a erorii
materiale este întemeiată, emite şi comunică contribuabilului
actul de îndreptare a erorii materiale;
b) dacă cererea de îndreptare a erorii
materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se
comunică contribuabilului.
(6) Actul de îndreptare a erorii materiale
şi decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale
urmează regimul juridic al actului iniţial şi pot fi contestate
în condiţiile legii în care putea fi contestat actul iniţial."
14. După articolul 48 se introduce un
nou articol, articolul 48^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 48^1
Prevederi aplicabile actelor de executare
şi altor acte emise de organele fiscale
Dispoziţiile art. 44, 45 şi 48 se
aplică în mod corespunzător şi actelor de executare şi
altor acte emise de organele fiscale, cu excepţia cazului în care prin
lege se prevede altfel."
15. La articolul 50, după alineatul (1) se introduce
un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"(2) Solicitarea se face în scris şi
cuprinde în mod obligatoriu:
a) data, ora şi locul la care
contribuabilul este obligat să se prezinte;
b) baza legală a solicitării;
c) scopul solicitării;
d) documentele pe care contribuabilul este
obligat să le prezinte."
16. La articolul 55, după alineatul
(5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
"(6) Dacă organul fiscal nu este
lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei
sau o nouă expertiză."
17. La articolul 56, după alineatul
(3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu
următorul cuprins:
"(4) Dovada reţinerii
documentelor prevăzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul
fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare
individualizării probei sau dovezii respective, precum şi
menţiunea că aceasta a fost reţinută, potrivit
dispoziţiilor legale, de către organul fiscal. Actul se
întocmeşte în două exemplare şi se semnează de organul
fiscal şi de contribuabil, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului.
(5) În cazul în care pentru stabilirea
stării de fapt fiscale contribuabilul pune la dispoziţia organului
fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază
contribuabilului, păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai
înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a
copiilor se efectuează de către contribuabil prin înscrierea
menţiunii <<conform cu originalul>> şi prin
semnătura acestuia."
18. La articolul 59, alineatul (4) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) În regim derogatoriu de la
prevederile alin. (1)-(3), în vederea clarificării şi stabilirii
reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, organele fiscale au
competenţa de a solicita informaţii şi documente cu
relevanţă fiscală ori pentru identificarea contribuabililor sau
a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii publici,
avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie,
organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere
şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru
eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de
evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care
deţine informaţii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau
taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil au
obligaţia furnizării acestora fără plată."
19. Articolul 67 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 67
Stabilirea prin estimare a bazei de
impunere
(1) Organul fiscal stabileşte baza de
impunere şi obligaţia fiscală de plată aferentă, prin
estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă
şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu
poate determina situaţia fiscală corectă.
(2) Stabilirea prin estimare a bazei de
impunere se efectuează în situaţii cum ar fi:
a) în situaţia prevăzută la
art. 83 alin. (4);
b) în situaţiile în care organele de
inspecţie fiscală constată că evidenţele contabile sau
fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile
prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum
şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt puse la
dispoziţia organelor de inspecţie fiscală.
(3) În situaţiile în care, potrivit legii,
organele fiscale sunt îndreptăţite să stabilească prin
estimare bazele de impunere, acestea identifică acele elemente care sunt
cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
(4) În scopul stabilirii prin estimare a
bazei de impunere, organele fiscale pot folosi metode de stabilire prin
estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Cuantumul obligaţiilor fiscale
rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub
rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul
unei inspecţii fiscale."
20. După articolul 67 se introduce un
nou articol, articolul 67^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 67^1
Verificarea documentară
(1) Pentru stabilirea corectă a
situaţiei fiscale a contribuabililor, organul fiscal poate proceda la o
verificare documentară.
(2) Verificarea documentară
constă în efectuarea unei analize de coerenţă a situaţiei
fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al
contribuabilului, precum şi pe baza oricăror informaţii şi
documente transmise de terţi sau deţinute de organul fiscal, care au
relevanţă pentru determinarea situaţiei fiscale.
(3) În situaţia în care, ca urmare a
verificării documentare, organul fiscal constată diferenţe
faţă de obligaţiile fiscale declarate de contribuabili,
procedează la notificarea acestora. Odată cu notificarea organul
fiscal solicită şi documentele pe care contribuabilul trebuie să
le prezinte în vederea clarificării situaţiei fiscale.
(4) În cazul în care documentele solicitate potrivit
alin. (3) nu au fost prezentate de contribuabil în termen de 30 de zile de la
comunicarea notificării sau documentele prezentate nu sunt suficiente
pentru clarificarea situaţiei fiscale, organul fiscal procedează la
stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale datorate prin emiterea
unei decizii sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor
legale, după caz.
(5) Decizia prevăzută la alin.
(4) este o decizie sub rezerva verificării ulterioare şi poate fi
contestată de către contribuabil în condiţiile prezentului cod.
(6) Procedura de aplicare a prezentului
articol va fi aprobată prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală."
21. Articolul 72 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 72
Obligaţia de înregistrare fiscală
(1) Orice persoană sau entitate care
este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind
un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este:
a) pentru persoanele juridice, precum
şi pentru asocieri şi alte entităţi fără
personalitate juridică, cu excepţia celor prevăzute la lit. b),
codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
b) pentru comercianţi, persoane fizice
şi juridice, precum şi pentru alte entităţi care se
înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerţului, codul
unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care
desfăşoară activităţi economice în mod independent sau
exercită profesii libere, cu excepţia celor prevăzute la lit.
b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
d) pentru persoanele fizice, altele decât
cele prevăzute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii
speciale;
e) pentru persoanele fizice care nu
deţin cod numeric personal, numărul de identificare fiscală
atribuit de organul fiscal.
(2) În scopul administrării
impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili
potrivit titlului III privind impozitul pe venit din Codul fiscal, codul de
identificare fiscală este codul numeric personal.
(3) În cazul persoanelor sau al entităţilor
prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi e), atribuirea codului de
identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal din
cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pe baza
declaraţiei de înregistrare fiscală depuse de aceste persoane sau
entităţi.
(4) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 18
alin. (1), pentru contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. e) care
realizează numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, iar
impozitul reţinut este final, atribuirea codului de identificare
fiscală se poate face de organul fiscal la solicitarea plătitorului
de venit.
(5) Au obligaţia depunerii
declaraţiei de înregistrare fiscală şi persoanele prevăzute
la alin. (1) lit. d) şi e) care au calitatea de angajator.
(6) Persoanele fizice care deţin cod
numeric personal şi sunt supuse impozitului pe venit se înregistrează
fiscal la data depunerii primei declaraţii fiscale.
(7) Declaraţia de înregistrare
fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:
a) data înfiinţării potrivit
legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi al altor
entităţi fără personalitate juridică;
b) data eliberării actului legal de
funcţionare, data începerii activităţii, data obţinerii
primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz,
în cazul persoanelor fizice.
(8) În scopul administrării
creanţelor fiscale, organele fiscale din cadrul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală pot să înregistreze, din
oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează
creanţe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit
obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii.
(9) În cazurile prevăzute la alin. (4) şi (8),
atribuirea codului de identificare fiscală se face pe baza cererii depuse
de solicitant, cu excepţia cazului în care înregistrarea fiscală se
efectuează din oficiu."
22. La articolul 74, după alineatul
(2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3)-(5), cu următorul
cuprins:
"(3) În sensul prezentului articol,
prin sediu secundar se înţelege un loc prin care se
desfăşoară integral sau parţial activitatea
contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit şi altele
asemenea.
(4) Prin sediu secundar se înţelege
şi un şantier de construcţii, un proiect de construcţie,
ansamblu sau montaj ori activităţi de supervizare legate de acestea,
numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile
durează mai mult de 6 luni.
(5) Contribuabilii care înregistrează
sediile secundare ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate
salariilor potrivit Legii nr. 273/2006
privind finanţele publice locale, cu modificările şi
completările ulterioare, nu au obligaţia declarării acestor
sedii potrivit prezentului articol."
23. La articolul 76, alineatul (1) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Pe baza declaraţiei de
înregistrare fiscală depuse potrivit art. 72 alin. (3) sau, după caz,
a cererii depuse potrivit art. 72 alin. (9), organul fiscal eliberează
certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 10 zile de la data depunerii
declaraţiei sau a cererii. În certificatul de înregistrare fiscală se
înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală."
24. La articolul 77, după alineatul
(2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu
următorul cuprins:
"(3) În cazul modificărilor intervenite
în datele declarate iniţial şi înscrise în certificatul de
înregistrare fiscală, contribuabilii depun, odată cu declaraţia
de menţiuni, şi certificatul de înregistrare fiscală, în vederea
anulării acestuia şi eliberării unui nou certificat.
(4) Declaraţia de menţiuni este
însoţită de documente care atestă modificările
intervenite."
25. După articolul 77 se introduce un
nou articol, articolul 77^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 77^1
Modificări ulterioare
înregistrării fiscale în cazul comercianţilor
(1) Modificările intervenite în datele
declarate iniţial de comercianţi sau de alte entităţi care
se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerţului se
fac potrivit dispoziţiilor legale privind înregistrarea comercianţilor.
(2) Modificările intervenite în datele
declarate iniţial în vectorul fiscal se declară la organul
fiscal."
26. La articolul 78, alineatele (5) şi
(6) se abrogă.
27. După articolul 78 se introduce un
nou articol, articolul 78^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 78^1
Registrul contribuabililor
inactivi/reactivaţi
(1) Contribuabilii persoane juridice sau
orice entităţi fără personalitate juridică se
declară inactivi şi acestora le sunt aplicabile prevederile art. 11
alin. (1^1) şi (1^2) din Codul fiscal dacă se află în una dintre
următoarele situaţii:
a) nu îşi îndeplinesc, pe parcursul
unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă
prevăzută de lege;
b) se sustrag de la efectuarea
inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a
domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
c) organele fiscale au constatat că nu
funcţionează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(2) Declararea contribuabililor inactivi,
precum şi reactivarea acestora se fac de către organul fiscal, prin
decizie, emisă conform competenţelor şi procedurii stabilite
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală, care se comunică contribuabilului.
(3) Contribuabilii declaraţi inactivi se
reactivează dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele
condiţii:
a) îşi îndeplinesc toate
obligaţiile declarative prevăzute de lege;
b) îşi îndeplinesc toate
obligaţiile de plată;
c) organele fiscale au constatat că
funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
(4) Condiţia prevăzută la
alin. (3) lit. a) se consideră îndeplinită şi în cazul în care
obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către
organele fiscale.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3),
contribuabilii pentru care s-a deschis procedura insolvenţei în formă
simplificată, contribuabilii care au intrat în faliment sau contribuabilii
pentru care s-a pronunţat ori a fost adoptată o hotărâre de
dizolvare se reactivează de organul fiscal, la cererea acestora, după
îndeplinirea obligaţiilor declarative.
(6) Ori de câte ori se constată că un
contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal emitent
anulează decizia de declarare a contribuabilului ca inactiv, cu efect
pentru viitor şi pentru trecut.
(7) Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală organizează evidenţa contribuabililor
declaraţi inactivi/reactivaţi în cadrul Registrului contribuabililor
inactivi/reactivaţi, care conţine:
a) datele de identificare a
contribuabilului;
b) data declarării ca inactiv a
contribuabilului;
c) data reactivării;
d) denumirea organului fiscal care a emis
decizia de declarare în inactivitate/reactivare;
e) alte menţiuni.
(8) Registrul contribuabililor
inactivi/reactivaţi este public şi se afişează pe site-ul
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(9) Înscrierea în registrul prevăzut
la alin. (8) se face de către organul fiscal emitent, după
comunicarea deciziei de declarare în inactivitate/reactivare, în termen de cel
mult 3 zile de la data comunicării.
(10) Decizia de declarare în
inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi de la data
înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8)."
28. La articolul 79, după alineatul
(2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) Sunt evidenţe fiscale
registrele, situaţiile, precum şi orice alte înscrisuri care,
potrivit legislaţiei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în
scopul stabilirii stării de fapt fiscale şi a creanţelor şi
obligaţiilor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul
pentru cumpărări, registrul de evidenţă fiscală
şi altele asemenea."
29. La articolul 81, după alineatul
(1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Declaraţiile fiscale sunt
documente care se referă la:
a) impozitele, taxele şi
contribuţiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării
impozitelor şi taxelor revine plătitorului;
b) impozitele colectate prin stopaj la
sursă, în cazul în care plătitorul are obligaţia de a calcula,
de a reţine şi de a vărsa impozite şi taxe;
c) bunurile şi veniturile impozabile, precum
şi alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede
declararea acestora;
d) orice informaţii în
legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi
veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora."
30. La articolul 81 alineatul (3), litera
c) se abrogă.
31. La articolul 83, alineatul (3^1) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3^1) Data depunerii
declaraţiilor prin mijloace electronice de transmitere la
distanţă pe portalul e-România este data înregistrării acestora
pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul
de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia validării
conţinutului declaraţiilor."
32. La articolul 83, după alineatul (4) se introduce
un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:
"(4^1) Contribuabilul poate depune
declaraţia fiscală pentru obligaţiile fiscale ce au format
obiectul deciziei de impunere prin care au fost stabilite din oficiu
obligaţiile fiscale, în termen de 60 de zile de la data comunicării
deciziei. Decizia de impunere
se desfiinţează de organul fiscal la data depunerii declaraţiei
fiscale."
33. Articolul 84 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 84
Corectarea declaraţiilor fiscale
(1) Declaraţiile fiscale pot fi
corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă, pe
perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii
fiscale.
(2) Declaraţiile fiscale pot fi
corectate ori de câte ori contribuabilul constată erori în declaraţia
iniţială, prin depunerea unei declaraţii rectificative.
(3) În cazul taxei pe valoarea
adăugată, corectarea erorilor din deconturile de taxă se
realizează potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din
decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează
potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
(4) Declaraţiile fiscale nu pot fi
depuse şi nu pot fi corectate după anularea rezervei verificării
ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care corecţia se
datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiţii
prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impunere şi/sau a
impozitului aferent.
(5) Prin erori, în sensul prezentului
articol, se înţelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor
şi contribuţiilor, bunurile şi veniturile impozabile, precum
şi alte elemente ale bazei de impunere.
(6) În situaţia în care în timpul
inspecţiei fiscale contribuabilul depune sau corectează
declaraţiile fiscale aferente perioadelor şi impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi altor venituri ce fac obiectul inspecţiei
fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de organul fiscal."
34. La articolul 86, alineatul (1) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Decizia de impunere se emite de
organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte
ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări
prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecţii fiscale."
35. La articolul 88, litera d) se
abrogă.
36. La articolul 90, după alineatul (3) se introduce
un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
"(4)
În situaţia în care contribuabilul corectează declaraţiile
fiscale în condiţiile art. 84 alin. (4), se redeschide rezerva
verificării ulterioare."
37. Articolul 92 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 92
Întreruperea şi suspendarea termenului
de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale
(1) Termenele de prescripţie
prevăzute la art. 91 se întrerup:
a) în cazurile şi în condiţiile
stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a
dreptului la acţiune;
b) la data depunerii de către
contribuabil a declaraţiei fiscale după expirarea termenului legal de
depunere a acesteia;
c) la data la care contribuabilul
corectează declaraţia fiscală sau efectuează un alt act
voluntar de recunoaştere a impozitului datorat.
(2) Termenele de prescripţie
prevăzute la art. 91 se suspendă:
a) în cazurile şi în condiţiile
stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului
la acţiune;
b) pe perioada cuprinsă între data
începerii inspecţiei fiscale şi data emiterii deciziei de impunere ca
urmare a efectuării inspecţiei fiscale;
c) pe timpul cât contribuabilul se sustrage
de la efectuarea inspecţiei fiscale;
d) pe perioada cuprinsă între data
declarării unui contribuabil inactiv şi data reactivării
acestuia.
(3) Dispoziţiile dreptului comun
privitoare la prescripţia extinctivă sunt aplicabile în mod
corespunzător."
38. La articolul 94, după alineatul (4) se introduce
un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
"(5) Nu intră în atribuţiile
inspecţiei fiscale efectuarea de constatări
tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificări solicitate de
organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori
împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii."
39. La articolul 97, alineatul (4) se abrogă.
40. Articolul 101 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 101
Avizul de inspecţie fiscală
(1) Înaintea desfăşurării
inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să
înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea
care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz
de inspecţie fiscală.
(2) După primirea avizului de
inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură
dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a
inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către
organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de
amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care
a fost reprogramată inspecţia fiscală.
(3) Avizul de inspecţie fiscală
cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de începere a inspecţiei
fiscale;
c) obligaţiile fiscale şi
perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea
datei de începere a inspecţiei fiscale."
41. Articolul 102 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 102
Comunicarea avizului de inspecţie
fiscală
(1) Avizul de inspecţie fiscală
se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea
inspecţiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalţi
contribuabili.
(2) În situaţia în care data de
începere a inspecţiei fiscale înscrisă în aviz este ulterioară
împlinirii termenului prevăzut la alin. (1), inspecţia fiscală
nu poate începe înainte de data înscrisă în aviz.
(3) Avizul de inspecţie fiscală
se comunică la începerea inspecţiei fiscale în următoarele
situaţii:
a) în cazul efectuării unei
inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de
insolvenţă;
b) în cazul în care, ca urmare a unui
control inopinat sau încrucişat, se impune începerea imediată a
inspecţiei fiscale;
c) pentru extinderea inspecţiei
fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât cele
cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.
(4) Emiterea avizului de inspecţie
fiscală nu este necesară:
a) în cazul controlului inopinat şi al
controlului încrucişat;
b) în cazul unor acţiuni îndeplinite
ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii;
c) în cazul refacerii inspecţiei fiscale
ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;
d) pentru soluţionarea unor cereri ale
contribuabilului.
(5) Contribuabilul poate renunţa la
beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecţie fiscală
prevăzut la alin. (1).
(6)
Data începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în
registrul unic de control. În cazul contribuabililor care nu deţin sau nu
prezintă organelor de inspecţie fiscală registrul unic de
control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare.
(7) Dacă inspecţia fiscală
nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, contribuabilul va
fi înştiinţat, în scris, asupra noii date de începere a
inspecţiei fiscale."
42. La articolul 105, alineatul (3) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Inspecţia fiscală se
efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă,
contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat
şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării."
43. După articolul 105 se introduce un
nou articol, articolul 105^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 105^1
Reguli privind reverificarea
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 105 alin. (3),
conducătorul inspecţiei fiscale poate decide reverificarea unei
anumite perioade.
(2) Prin reverificare se înţelege
inspecţia fiscală efectuată ca urmare a apariţiei unor date
suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării
verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.
(3) Prin date suplimentare se înţelege
informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor
controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de
către organele de urmărire penală sau de alte
autorităţi publice ori obţinute în orice mod de organele de
inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei
fiscale anterioare.
(4) La începerea acţiunii de
reverificare, organul de inspecţie fiscală este obligat să
comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi
contestată în condiţiile prezentului cod. Dispoziţiile
referitoare la conţinutul şi comunicarea avizului de inspecţie
sunt aplicabile în mod corespunzător şi deciziei de
reverificare."
44. La articolul 107, alineatele (2)
şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) Organul fiscal prezintă
contribuabilului proiectul de raport de inspecţie fiscală, care
conţine constatările şi consecinţele lor fiscale,
acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere
potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de
impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a
cazului în care contribuabilul renunţă la acest drept şi
notifică acest fapt organelor de inspecţie fiscală.
....................................................................................................
(4) Contribuabilul are dreptul să
îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările
inspecţiei fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
încheierii inspecţiei fiscale."
45. La articolul 107, după alineatul (4) se
introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
"(5) Data încheierii inspecţiei
fiscale este data programată pentru discuţia finală cu
contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că
renunţă la acest drept."
46. Articolul 109 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 109
Raportul privind rezultatul inspecţiei
fiscale
(1) Rezultatul inspecţiei fiscale se
consemnează, în scris, într-un raport de inspecţie fiscală, în
care se prezintă constatările inspecţiei fiscale din punct de
vedere faptic şi legal.
(2) Raportul de inspecţie fiscală
se întocmeşte la finalizarea inspecţiei fiscale şi cuprinde
toate constatările în legătură cu perioadele şi
obligaţiile fiscale verificate. În cazul în care contribuabilul şi-a
exercitat dreptul prevăzut la art. 107 alin. (4), raportul de
inspecţie fiscală cuprinde şi opinia organului de inspecţie
fiscală, motivată în drept şi în fapt, cu privire la acest punct
de vedere.
(3) Raportul de inspecţie fiscală stă
la baza emiterii:
a) deciziei de impunere, pentru
diferenţe de obligaţii fiscale aferente perioadelor verificate;
b) deciziei de nemodificare a bazei de
impunere, dacă nu se constată diferenţe de obligaţii
fiscale.
(4) Deciziile prevăzute la alin. (3)
se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii
inspecţiei fiscale."
47. La articolul 109^1, după alineatul
(1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Competenţa de exercitare a
verificării situaţiei fiscale personale pentru Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile
sale subordonate se stabileşte prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Aparatul central al
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală are
competenţă în efectuarea verificării persoanelor fizice,
potrivit prezentului capitol, pe întregul teritoriu al ţării."
48. La articolul 110, alineatul (3) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Titlul de creanţă este
actul prin care se stabileşte şi se individualizează
creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele
îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declaraţia fiscală;
c) decizia referitoare la obligaţii de
plată accesorii;
d) declaraţia vamală;
e) decizia prin care se stabilesc şi
se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte
sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de
lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;
g) decizia de atragere a răspunderii
solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanţa procurorului, încheierea
sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un
extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor
fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa
judecătorească."
49. La articolul 112, după alineatul (4) se
introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:
"(4^1) Organul fiscal emitent poate
înscrie în certificatul de atestare fiscală sumele certe, lichide şi
exigibile pe care contribuabilul solicitant le are de încasat de la
autorităţi contractante definite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie
publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea
nr. 337/2006. Înscrierea se face în baza unui document eliberat de
autoritatea contractantă prin care se certifică că sumele sunt
certe, lichide şi exigibile."
50. Articolul 113 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 113
Certificatul de atestare fiscală emis
de autorităţile administraţiei publice locale
(1) Certificatul de atestare fiscală
se emite de organul fiscal competent al autorităţii
administraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului.
(2) Certificatul de atestare fiscală
se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plătitor a
organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile,
existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii.
(3) Certificatul de atestare fiscală
se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data
solicitării şi poate fi utilizat de contribuabil pe toată
perioada lunii în care se emite. Certificatul de atestare fiscală emis în
intervalul cuprins între data de 25 a lunii şi finele lunii este valabil
pe toată perioada lunii următoare emiterii. Pe perioada de utilizare,
certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată,
oricărui solicitant.
(4) Pentru înstrăinarea dreptului de
proprietate asupra clădirilor, terenurilor şi a mijloacelor de
transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare
fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligaţiilor
fiscale de plată datorate autorităţii administraţiei
publice locale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul
ce se înstrăinează, potrivit alin. (2), inclusiv sumele reprezentând
amenzi existente în evidenţa organului fiscal. Pentru bunul care se
înstrăinează, impozitul datorat este cel recalculat pentru a reflecta
perioada din an în care impozitul se aplică persoanei care
înstrăinează, potrivit Codului fiscal.
(5) Actele prin care se
înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport,
cu încălcarea prevederilor alin. (4), sunt nule de drept.
(6) Prevederile alin. (4) şi (5) nu
sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii
insolvenţei şi procedurilor de lichidare."
51. La articolul 114, alineatul (2^3) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2^3) În cazul în care suma
plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget
sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în
următoarea ordine:
a) pentru toate impozitele şi contribuţiile cu
reţinere la sursă;
b) pentru toate celelalte obligaţii
fiscale principale;
c) pentru obligaţiile fiscale
accesorii aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi
b)."
52. La articolul 115 alineatul (1), litera
b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) toate obligaţiile fiscale
principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale
accesorii, în ordinea vechimii. În cazul
stingerii creanţelor fiscale prin dare în plată, se aplică
prevederile art. 175 alin. (4^1);".
53. La articolul 116 alineatul (5), litera c) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"c) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei
aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit
legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea
adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;".
54. La articolul
116 alineatul (5), după litera g) se introduce o nouă literă,
litera h), cu următorul cuprins:
"h) la data depunerii cererii de
restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă
de organul fiscal potrivit legii, pentru sumele de restituit conform art.
117."
55. La articolul 116, după alineatul (5) se
introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:
"(5^1) Creanţele fiscale
rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 30 se sting
prin compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificării
cesiunii."
56. Articolul 122^1 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 122^1
Dobânzi şi penalităţi de
întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenţei
În cazul contribuabililor cărora li
s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale
născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii
insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de
întârziere potrivit legii care reglementează această
procedură."
57. La articolul 124, alineatul (1) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Pentru sumele de restituit sau de
rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua
următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2)
sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre
modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea
contribuabililor."
58. Articolul 128 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 128
Valorificarea garanţiilor
(1) Organul fiscal competent se
îndestulează din garanţiile depuse dacă nu s-a realizat scopul
pentru care acestea au fost constituite.
(2) În cazul garanţiilor
prevăzute la art. 127 lit. a) şi b), organul fiscal va dispune
instituţiei de credit ori unităţii de trezorerie a statului,
după caz, virarea sumei de bani în conturile de venituri bugetare
corespunzătoare.
(3) Valorificarea garanţiilor
prevăzute la art. 127 lit. c)-e) se realizează prin
modalităţile şi procedurile prevăzute de dispoziţiile
art. 159 alin. (2)-(7) şi ale art. 160-171, care se aplică în mod
corespunzător."
59. La articolul 136, după alineatul (4) se
introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:
"(4^1) Organele de executare prevăzute la
alin. (4) sunt competente şi pentru executarea silită a
creanţelor prevăzute la art. 141 alin. (1^2)."
60. La articolul 136, după alineatul
(5) se introduc trei noi alineate, alineatele (5^1)-(5^3), cu următorul
cuprins:
"(5^1) Coordonarea executării
silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare cu
debitorul aflat în stare de insolvabilitate, în condiţiile art. 27, ori în
cazul prevăzut la art. 25 alin. (2) lit. e) revine organului de executare
în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal
debitorul sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin.
(3), după caz.
(5^2) Coordonarea executării silite în
cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de
conducere, potrivit dispoziţiilor cap.
IV din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, revine organului de executare în a cărui
rază teritorială îşi are/şi-a avut domiciliul fiscal
debitorul insolvent sau organului de executare competent desemnat potrivit art.
33 alin. (3), după caz.
(5^3) Organul de executare coordonator în
cazul prevăzut la art. 164 alin. (2) este cel în a cărui rază
teritorială îşi are domiciliul fiscal sau îşi
desfăşoară activitatea debitorul ale cărui bunuri au fost
adjudecate."
61. După articolul 136 se introduce un
nou articol, articolul 136^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 136^1
Reguli speciale privind executarea
silită a creanţelor datorate bugetelor locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz,
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor
(1) Autorităţile
administraţiei publice locale sunt obligate să colaboreze şi
să efectueze procedura de executare silită a creanţelor fiscale
datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale
sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
(2) În situaţia în care debitorul
datorează impozite, taxe sau alte venituri la bugetul local şi nu are
bunuri urmăribile pe raza teritorială a respectivei unităţi
administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unităţii
administrativ-teritoriale a municipiului, competenţa pentru efectuarea
procedurii de executare silită revine organului fiscal în a cărui
rază teritorială se află bunurile urmăribile.
(3) Organul fiscal din cadrul
autorităţii administraţiei publice locale care
administrează creanţele fiscale prevăzute la alin. (2), denumit
în prezentul articol autoritate solicitantă, solicită, în scris,
organului fiscal din cadrul autorităţii administraţiei publice
locale în a cărui rază teritorială se află situate bunurile
mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate solicitată,
efectuarea procedurii de executare silită.
(4) Cererea conţine, în mod
obligatoriu, următoarele informaţii:
a) datele de identificare a debitorului;
b) valoarea creanţei de recuperat;
c) valoarea creanţelor fiscale
accesorii stabilite, potrivit legii, până la data solicitării;
d) contul în care se virează sumele
încasate;
e) orice date necesare pentru identificarea
bunurilor urmăribile, dacă este cazul.
(5) Cererea este însoţită
obligatoriu de o copie a titlului executoriu.
(6) Autoritatea solicitată
confirmă, în scris, primirea cererii, în termen de 10 zile de la data
primirii.
(7) Autoritatea solicitată poate
refuza efectuarea procedurii de executare silită în următoarele
cazuri:
a) titlul executoriu nu este valabil;
b) cererea nu conţine toate
informaţiile prevăzute la alin. (4).
(8) Sumele realizate prin executare
silită se virează autorităţii solicitante. Prevederile art.
168 se aplică în mod corespunzător."
62. La articolul 141, alineatul (1^1) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1^1) În titlul executoriu emis,
potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu
toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând
impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general
consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în
condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede
că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate
emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se
stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau
accesorii."
63. La articolul 141, după alineatul (1^1) se
introduce un nou alineat, alineatul (1^2), cu următorul cuprins:
"(1^2) Executarea silită a
creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se
efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui
înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."
64. La articolul 141, alineatele (7), (10) şi
(11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(7) Netransmiterea proceselor-verbale
de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în termen de 90
de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea
acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent.
Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia
emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului
care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunică de
către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite
contravaloarea contravenţiei în termen de 15 zile de la data
comunicării deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu
executoriu. Contravaloarea contravenţiei înscrise în decizia de imputare
se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora,
potrivit legii, amenda contravenţională. Termenul de 90 de zile se
prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a
proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.
................................................................................................
(10) Instituţiile publice
finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, care nu au organe
de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind
venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită,
organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.
(11) Instituţiile publice
finanţate total sau parţial de la bugetul local, care nu au organe de
executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri
ale bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale ale
unităţilor administrativteritoriale sau, după caz, subdiviziunilor
administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac
venit la bugetul local."
65. La articolul 147, după alineatul
(3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
"(4) Organul de executare poate proceda
la o nouă evaluare în situaţii cum sunt: când se constată
modificări ale preţurilor de circulaţie pe piaţa
liberă a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin
deteriorări sau prin amenajări. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile
în mod corespunzător."
66. La articolul 148, după alineatul
(2^1) se introduc două noi alineate, alineatele (2^2) şi (2^3), cu
următorul cuprins:
"(2^2) Pe perioada suspendării
executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi
orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a
bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în
fiinţă.
(2^3) Suspendarea executării silite
prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării
sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei
şi în valută, începând cu data şi ora comunicării
către instituţiile de credit a adresei de suspendare a
executării silite prin poprire."
67. La articolul 149, alineatele (11)
şi (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(11) Pentru stingerea creanţelor
fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin
poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5)
aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, odată cu transmiterea
somaţiei şi a titlului executoriu, făcută debitorului
potrivit art. 44, se transmite băncii la care se află deschis contul
debitorului adresa de înfiinţare a popririi. Despre această
măsură va fi înştiinţat şi debitorul.
(12) În măsura în care este necesar,
pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, potrivit
alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din
încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt
indisponibilizate. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data
şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra
disponibilităţilor băneşti, băncile nu procedează
la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea
conturilor debitorilor, şi nu acceptă alte plăţi din
conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor
fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia:
a) sumelor necesare plăţii
drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi contribuţiilor
aferente acestora, reţinute la sursă;
b)
sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii
autorizaţi. În acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare
odată cu dispoziţia de plată şi copia certificată,
conform cu originalul, a autorizaţiei de antrepozitar;
c) sumelor necesare plăţii
accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de către
cumpărătorii de produse energetice;
d) sumelor necesare plăţii
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care depinde
menţinerea valabilităţii înlesnirii. În acest caz, debitorul va
prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de plată
şi copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care
s-a aprobat înlesnirea la plată."
68. La articolul 149, după alineatul (12) se
introduce un nou alineat, alineatul (12^1), cu următorul cuprins:
"(12^1) Pe perioada popririi
asigurătorii, băncile acceptă plăţi din conturile
debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevăzute la alin. (12),
precum şi pentru stingerea obligaţiilor fiscale aferente bugetelor administrate
de organul fiscal care a înfiinţat poprirea."
69. La articolul 149, alineatul (14) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(14) În cazul în care executarea
silită este suspendată ori încetează, potrivit legii, organul de
executare înştiinţează de îndată, în scris, băncile
ori, după caz, terţul poprit pentru sistarea, temporară,
totală sau parţială a indisponibilizării conturilor şi
reţinerilor. În caz contrar banca este obligată să procedeze potrivit
dispoziţiilor alin. (12)."
70. După articolul 153 se introduce un
nou articol, articolul 153^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 153^1
Înlocuirea bunurilor sechestrate
La solicitarea debitorului, organul fiscal
poate înlocui sechestrul asupra unui bun mobil cu sechestrul asupra altui bun
mobil sau imobil şi numai dacă bunul oferit în vederea
sechestrării este liber de orice sarcini. Dispoziţiile art. 142 alin.
(1) sunt aplicabile în mod corespunzător."
71. La articolul 154, alineatul (5) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(5) Executorul fiscal care
aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile
art. 151 alin. (9), (10) şi (11), art. 152 alin. (1) şi (2) şi
art. 153^1 fiind aplicabile."
72. La articolul 161, după alineatul (3) se introduce
un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
"(4) Vânzarea directă a bunurilor se face
chiar dacă se prezintă un singur cumpărător."
73. La articolul 162, după alineatul
(7) se introduc trei noi alineate, alineatele (7^1)-(7^3), cu următorul
cuprins:
"(7^1) Ofertele de cumpărare pot fi depuse
direct sau transmise prin poştă. Nu se admit oferte telefonice,
telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
(7^2) Persoanele înscrise la licitaţie
se pot prezenta şi prin mandatari care trebuie să îşi justifice
calitatea prin procură specială autentică. Debitorul nu va putea
licita nici personal, nici prin persoană interpusă.
(7^3) În cazul plăţii taxei de
participare la licitaţie prin decontare bancară sau prin mandat
poştal, executorul fiscal va verifica, la data ţinerii
licitaţiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului
indicat de organul de executare pentru virarea acesteia."
74. La articolul 166, după alineatul (5) se
introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
"(6) În cazul valorificării bunurilor prin
vânzare directă sau licitaţie, predarea bunului către
cumpărător se face de către organul de executare pe bază de
proces-verbal de predare-primire."
75. La articolul 168, după alineatul (1) se
introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Sumele reprezentând cheltuieli
de înscriere la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a
creanţelor cuprinse în titlurile executorii emise de către organele
fiscale sunt considerate cheltuieli de executare silită."
76. La articolul 169, alineatul (2) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(2) Creanţele fiscale înscrise
în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), mai întâi
creanţele fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi
creanţele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 115
alin. (2) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod
corespunzător."
77. La articolul 175, după alineatul
(1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) În cazul creanţelor
fiscale stinse prin dare în plată, data stingerii este data emiterii
deciziei prevăzute la alin. (3)."
78. La articolul 175, alineatele (2)
şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(2) În scopul prevăzut la alin. (1), organul
fiscal transmite cererea, însoţită de propunerile sale, comisiei
numite prin ordin al ministrului finanţelor publice sau, după caz,
prin act administrativ emis în condiţiile legii de către
autorităţile administraţiei publice locale. În aceleaşi
condiţii se stabileşte şi documentaţia care
însoţeşte cererea.
............................................................................
(5) Bunurile imobile trecute în proprietatea
publică conform alin. (1) sunt date în administrare în condiţiile
legii. Până la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în
administrare, imobilul se află în custodia instituţiei care a
solicitat preluarea în administrare. Instituţia
care are bunul în custodie are obligaţia inventarierii acestuia, potrivit
legii."
79. La articolul
178, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"(1) În situaţiile în care
cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin
poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse
executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba
anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea
somaţiei şi a adresei de înfiinţare a popririi sunt suportate de
organul fiscal.
(2) Creanţele fiscale restante aflate
în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează.
Plafonul se aplică totalului creanţelor fiscale datorate şi
neachitate de debitori."
80. După articolul 178 se introduce un
nou capitol, capitolul XII^1 "Asistenţa reciprocă în materie de
recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte
măsuri", cuprinzând articolele 178^1-178^26, cu următorul cuprins:
"CAPITOLUL XII^1
Asistenţa reciprocă în materie de
recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte
măsuri
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 178^1
Scopul
Prezentul capitol stabileşte norme
privind asistenţa în vederea recuperării în România a unor
creanţe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum
şi asistenţa în vederea recuperării într-un alt stat membru al
Uniunii Europene a creanţelor stabilite în România.
ARTICOLUL 178^2
Sfera de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică
următoarelor creanţe:
a) tuturor taxelor, impozitelor şi
drepturilor de orice fel prelevate de către un stat membru sau în numele
acestuia ori de către subdiviziunile sale teritoriale sau administrative,
inclusiv autorităţi locale, sau în numele acestora ori în numele
Uniunii Europene;
b) rambursărilor, intervenţiilor
şi altor măsuri care fac parte din sistemul de finanţare
integrală sau parţială a Fondului European de Garantare
Agricolă (FEGA) şi a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare
Rurală (FEADR), inclusiv sumelor care se percep în legătură cu
aceste acţiuni;
c) prelevărilor şi altor drepturi
prevăzute în cadrul organizării comune a pieţei din sectorul
zahărului.
(2) Prezentul capitol se aplică
şi pentru:
a) sancţiunile administrative,
amenzile, taxele şi suprataxele în legătură cu creanţele
pentru care se poate solicita asistenţă reciprocă potrivit alin.
(1), care sunt stabilite de autorităţile administrative responsabile
de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor în cauză sau de
desfăşurarea de anchete administrative în privinţa acestora ori
care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea
autorităţilor administrative menţionate;
b) taxele pentru certificate şi alte
documente similare emise în legătură cu procedurile administrative
privind taxele, impozitele şi drepturile;
c) dobânzile, majorările de
întârziere, penalităţile de întârziere şi costurile în
legătură cu creanţele pentru care poate fi solicitată
asistenţă reciprocă potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a
prezentului alineat, după caz.
(3) Prezentul capitol nu se aplică:
a) contribuţiilor obligatorii la
sistemul de securitate socială care trebuie plătite fie statului
membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituţiilor de securitate
socială de drept public;
b)
taxelor care nu sunt prevăzute la alin. (2);
c) drepturilor de natură
contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilităţi
publice;
d) sancţiunilor cu caracter penal
impuse în cadrul unei proceduri penale sau altor sancţiuni cu caracter
penal care nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. a).
ARTICOLUL 178^3
Definiţii
În sensul prezentului capitol, termenii
şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) autoritate solicitantă - un birou
central de legătură, un birou de legătură sau un
departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere
de asistenţă cu privire la o creanţă prevăzută la
art. 178^2;
b) autoritate solicitată - un birou
central de legătură, un birou de legătură sau un
departament de legătură al unui stat membru căruia îi este
transmisă o cerere de asistenţă;
c) persoană - orice persoană
fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este
recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care
nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate,
indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate
juridică, ce deţine ori gestionează active care, alături de
venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care
fac obiectul prezentului capitol;
d) mijloace electronice - utilizarea unui
echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală,
şi stocarea datelor şi utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei
radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
e) reţea RCC - platforma comună
bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (RCC)
dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin
mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal
şi fiscal.
ARTICOLUL 178^4
Autoritatea competentă din România
(1) Autorităţile competente din
România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:
a) Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, pentru creanţele prevăzute la art. 178^2
alin. (1) lit. a) şi b), cu excepţia creanţelor prevăzute
la lit. b);
b) Autoritatea Naţională a
Vămilor, pentru creanţele prevăzute la art. 178^2 alin. (1) lit.
a) şi b) care se datorează în cadrul operaţiunilor vamale;
c) Agenţia de Plăţi şi
Intervenţie pentru Agricultură, pentru creanţele prevăzute
la art. 178^2 alin. (1) lit. c).
(2) Autorităţile prevăzute
la alin. (1) sunt competente şi pentru asistenţă la recuperarea
creanţelor prevăzute la art. 178^2 alin. (2), aferente
creanţelor principale pentru a căror asistenţă la
recuperare sunt competente.
(3) Prin ordin al ministrului
finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, se desemnează biroul central
de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state
membre în domeniul asistenţei reciproce care face obiectul prezentului
capitol, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeană.
(4) Autorităţile competente din
România pot desemna birouri de legătură care să fie responsabile
de contactele cu alte state membre în materie de asistenţă
reciprocă în ceea ce priveşte unul sau mai multe tipuri sau categorii
specifice de taxe, impozite şi drepturi prevăzute la art. 178^2.
(5) În cazul în care un birou de
legătură primeşte o cerere de asistenţă reciprocă
ce necesită măsuri care nu ţin de competenţa ce i-a fost
atribuită, acesta înaintează cererea, fără întârziere,
biroului competent, dacă este cunoscut, sau biroului central de
legătură şi informează autoritatea solicitantă în
consecinţă.
(6) Autorităţile competente din
România informează Comisia cu privire la biroul său central de
legătură şi la orice birouri de legătură pe care le-a
desemnat.
(7)
Toate comunicările sunt trimise de către biroul central de
legătură sau în numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul
biroului central de legătură, asigurându-se eficienţa
comunicării.
SECŢIUNEA a 2-a
Schimbul de informaţii
ARTICOLUL 178^5
Furnizarea de informaţii
(1) La cererea autorităţii
solicitante, autoritatea solicitată furnizează orice informaţii
pe care le apreciază că sunt relevante pentru autoritatea
solicitantă, în vederea recuperării creanţelor sale
prevăzute la art. 178^2. În scopul furnizării acestor
informaţii, autoritatea solicitată asigură realizarea
oricăror anchete administrative necesare pentru obţinerea acestora.
(2) Autoritatea solicitată nu este
obligată să furnizeze informaţii:
a) pe care nu le-ar putea obţine în
vederea recuperării creanţelor similare născute în statul membru
solicitat;
b) care ar divulga un secret comercial,
industrial sau profesional;
c) a căror divulgare ar aduce atingere
securităţii statului membru solicitat sau ar fi contrare ordinii
publice a acestuia.
(3) Autoritatea solicitată nu poate
refuza furnizarea de informaţii pentru simplul motiv că aceste
informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă
instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care
acţionează în calitate de agent ori de administrator sau că
informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul
unei persoane.
(4) Autoritatea solicitată
informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele
de refuz al unei cereri de informaţii.
ARTICOLUL 178^6
Schimbul de informaţii fără
cerere prealabilă
În cazul în care urmează să se
efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decât
taxa pe valoarea adăugată, către o persoană stabilită
ori având domiciliul într-un alt stat membru, statul membru din care
urmează să se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul
membru unde este stabilită sau unde îşi are domiciliul persoana
respectivă cu privire la rambursarea/restituirea ce urmează a se
efectua.
ARTICOLUL 178^7
Prezenţa în birourile administrative
şi participarea la anchetele administrative
(1) Prin acord între autoritatea
solicitantă şi autoritatea solicitată şi în
concordanţă cu procedurile stabilite de autoritatea solicitată,
funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă pot, în
vederea promovării asistenţei reciproce prevăzute de prezentul
capitol:
a) să fie prezenţi în birourile
în care autorităţile administrative ale statului membru solicitat
îşi desfăşoară activitatea;
b) să fie prezenţi la anchetele
administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
c) să însoţească
funcţionarii competenţi din statul membru solicitat în cursul
procedurilor judiciare din respectivul stat membru.
(2) Acordul prevăzut la alin. (1) lit.
b) poate prevedea ca funcţionarii din statul membru solicitant să
poată intervieva persoane şi examina registre, în cazul în care
legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru.
(3) Funcţionarii autorizaţi de
autoritatea solicitantă care utilizează posibilităţile
oferite prin alin. (1) şi (2) sunt în măsură să prezinte în
orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea
şi calitatea oficială.
SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţă pentru notificarea
documentelor
ARTICOLUL 178^8
Cererea de notificare a anumitor documente
referitoare la creanţe
(1) La cererea autorităţii
solicitante, autoritatea solicitată notifică persoanei căreia îi
sunt destinate, denumită în continuare destinatar, toate actele şi
deciziile, inclusiv pe cele de natură judiciară, privind o
creanţă sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.
(2) Cererea de notificare
prevăzută la alin. (1) este însoţită de un formular-tip
care conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) numele, adresa şi orice alte
informaţii utile pentru identificarea destinatarului;
b) scopul notificării şi termenul
în care aceasta ar trebui efectuată;
c) o descriere a documentelor anexate, a
tipului de creanţă şi a valorii creanţei pentru care se
formulează cererea;
d) numele, adresa şi alte date de
contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate şi, în
cazul în care este diferit, biroul de la care se pot obţine
informaţii suplimentare privind documentele notificate sau
posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.
(3) Autoritatea solicitantă depune o
cerere de notificare în temeiul prezentului capitol numai atunci când nu poate
efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementează
notificarea documentului în cauză în statul membru solicitant sau atunci
când o astfel de notificare ar cauza dificultăţi
disproporţionate.
(4) Autoritatea solicitată
informează de îndată autoritatea solicitantă în privinţa
oricărei acţiuni întreprinse în urma cererii de notificare, în
special în legătură cu data notificării documentului către
destinatar.
ARTICOLUL 178^9
Mijloace de notificare
(1) Autoritatea solicitată se
asigură că procedura de notificare în statul membru solicitat se
efectuează potrivit reglementărilor legale şi practicilor
administrative naţionale în vigoare în statul membru solicitat.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere
niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competentă a
statului membru solicitant, în conformitate cu normele în vigoare în
respectivul stat membru.
(3) O autoritate competentă stabilită pe
teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin
scrisoare recomandată sau prin poştă electronică unei
persoane dintr-un alt stat membru.
SECŢIUNEA a 4-a
Măsurile asigurătorii sau de
recuperare
ARTICOLUL 178^10
Cererea de recuperare
(1) La cererea autorităţii
solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanţele care
fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.
(2) De îndată ce autoritatea
solicitantă are cunoştinţă despre orice informaţii
relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le
transmite autorităţii solicitate.
ARTICOLUL 178^11
Condiţii aplicabile cererilor de
recuperare
(1) Autoritatea solicitantă nu poate
formula o cerere de recuperare dacă şi atâta vreme cât creanţa
şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant
sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepţia cazurilor în care
se aplică art. 178^14 alin. (6).
(2) Înainte ca autoritatea solicitantă
să formuleze o cerere de recuperare se aplică procedurile de
recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu
următoarele excepţii:
a) atunci când este evident că nu
există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că
astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanţei şi
că autoritatea solicitantă deţine informaţii specifice care
indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru
solicitat;
b) atunci când aplicarea unor astfel de
proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăţi
disproporţionate.
ARTICOLUL 178^12
Titlul executoriu şi alte documente
însoţitoare
(1) Orice cerere de recuperare este
însoţită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru
solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru
solicitat reflectă conţinutul principal al titlului iniţial care
permite executarea şi constituie baza unică a măsurilor
asigurătorii şi de recuperare luate în statul membru solicitat.
Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau
înlocuire în respectivul stat membru.
(2) Titlul uniform care permite executarea
conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) informaţii relevante pentru
identificarea titlului iniţial care permite executarea, o descriere a
creanţei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperită de
creanţă, orice date relevante pentru procesul de executare şi
valoarea creanţei şi diferitele componente ale acesteia, precum
creanţa principală şi creanţele fiscale accesorii datorate;
b) numele, adresa şi alte
informaţii utile pentru identificarea debitorului;
c) numele, adresa şi alte date de
contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creanţei şi, în
cazul în care acesta este diferit, biroul de la care se pot obţine
informaţii suplimentare privind creanţa sau posibilităţile
de a contesta obligaţia de plată.
(3) Cererea de recuperare a unei
creanţe poate fi însoţită de alte documente referitoare la
creanţă emise de statul membru solicitant.
ARTICOLUL 178^13
Recuperarea creanţei
(1) În scopul recuperării
creanţei în statul membru solicitat, orice creanţă pentru care a
fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca şi când ar
fi o creanţă a statului membru solicitat, cu excepţia cazului în
care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitată
utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul
membru solicitat aplicabile creanţelor cu privire la aceleaşi taxe,
impozite sau drepturi ori, în absenţa acestora, cu privire la taxe,
impozite sau drepturi similare, cu excepţia cazului în care prezentul
capitol prevede altfel.
(2) Dacă autoritatea solicitată
consideră că pe teritoriul statului său nu se colectează
taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizează
prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat
aplicabile creanţelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor
fizice, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.
(3) Statul membru solicitat nu este obligat
să acorde creanţelor altor state membre preferinţele acordate
pentru creanţe similare apărute în respectivul stat membru, cu
excepţia cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau
există dispoziţii contrare în legislaţia statului membru
solicitat. Un stat membru care acordă preferinţe pentru creanţe
altui stat membru nu poate refuza acordarea aceloraşi facilităţi
pentru aceleaşi creanţe sau pentru creanţe similare altor state
membre, în aceleaşi condiţii.
(4) Statul membru solicitat
recuperează creanţa în moneda sa naţională.
(5) Autoritatea solicitată informează
cu diligenţa necesară autoritatea solicitantă cu privire la
orice acţiune întreprinsă cu privire la cererea de recuperare.
(6) Începând cu data la care este
primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobânzi
pentru plata cu întârziere, potrivit legislaţiei în vigoare în statul
membru solicitat. În cazul României sunt aplicabile prevederile art. 120.
(7) Autoritatea solicitată poate, în
cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite
acest lucru, să acorde debitorului un termen de plată sau să
acorde pentru aceste creanţe eşalonarea la plată şi să
perceapă dobândă în acest sens. Autoritatea solicitată
informează ulterior autoritatea solicitantă cu privire la orice
astfel de decizie.
(8) Fără a aduce atingere art.
178^20 alin. (1), autoritatea solicitată îi transferă
autorităţii solicitante sumele recuperate aferente creanţei,
precum şi dobânzile prevăzute la alin. (6) şi (7).
ARTICOLUL 178^14
Litigii
(1) Litigiile cu privire la
creanţă, la titlul iniţial care permite executarea în statul
membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul
membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificări
efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de
competenţa autorităţilor competente ale statului membru
solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanţa, titlul
iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul
uniform care permite executarea în statul membru solicitat este
contestat(ă) de o parte interesată, autoritatea solicitată
informează respectiva parte interesată că o astfel de
acţiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în faţa
autorităţii competente a statului membru solicitant, potrivit
legislaţiei în vigoare în statul respectiv.
(2) Litigiile cu privire la măsurile
de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea
unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului
membru solicitat sunt introduse în faţa organismului competent pentru
soluţionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit
legislaţiei în vigoare a acestui stat.
(3) Atunci când una dintre acţiunile
prevăzute la alin. (1) a fost introdusă în faţa organismului
competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantă
informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta şi
precizează care sunt elementele creanţei ce nu fac obiectul
contestaţiei.
(4) De îndată ce autoritatea solicitată
primeşte informaţiile prevăzute la alin. (3), fie din partea
autorităţii solicitante, fie din partea părţii interesate,
aceasta suspendă procedura de executare în ceea ce priveşte partea
contestată a creanţei, în aşteptarea deciziei organismului competent
în materie, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantă
formulează o cerere contrară, potrivit alin. (6).
(5) La cererea autorităţii
solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către
autoritatea solicitată, fără să se aducă atingere art.
178^16, autoritatea solicitată poate recurge la măsuri
asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care
reglementările legale în vigoare în statul membru solicitat permit acest
lucru.
(6) Potrivit reglementărilor legale
şi practicilor administrative în vigoare în statul membru în care îşi
are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorităţii
solicitate să recupereze o creanţă contestată sau o parte
contestată a creanţei, în măsura în care reglementările legale
şi practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit
acest lucru. Orice astfel de cerere se motivează. Dacă rezultatul
ulterior al contestaţiei este favorabil debitorului, autoritatea
solicitantă are obligaţia de a rambursa orice sumă
recuperată, precum şi de a plăti orice compensaţie datorată,
potrivit reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat.
(7) Dacă autorităţile
competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au
iniţiat o procedură amiabilă, iar rezultatul procedurii poate
afecta creanţa cu privire la care a fost solicitată
asistenţă, măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate
până la încheierea procedurii respective, cu excepţia cazurilor de
urgenţă imediată datorate fraudei sau insolvenţei. În cazul
în care măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt
aplicabile prevederile alin. (5).
ARTICOLUL 178^15
Modificarea sau retragerea cererii de
asistenţă pentru recuperare
(1) Autoritatea solicitantă
informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare
ulterioară adusă cererii sale de recuperare sau cu privire la
retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii
acesteia.
(2) Dacă modificarea cererii este rezultatul unei
decizii luate de organismul competent prevăzut la art. 178^14 alin. (1),
autoritatea solicitantă comunică decizia respectivă
împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul
membru solicitat. Autoritatea solicitată continuă măsurile de
recuperare pe baza titlului revizuit. Măsurile asigurătorii sau de
recuperare deja luate pe baza titlului uniform iniţial care permite
executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit,
cu excepţia cazului în care modificarea cererii se datorează lipsei
de valabilitate a titlului iniţial care permite executarea în statul
membru solicitant sau a titlului uniform iniţial care permite executarea
în statul membru solicitat. Dispoziţiile art. 178^12 şi 178^14 sunt
aplicabile în mod corespunzător.
ARTICOLUL 178^16
Cererea de măsuri asigurătorii
(1) La cererea autorităţii
solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asigurătorii
necesare, dacă acestea sunt permise de legislaţia sa
naţională şi în conformitate cu practicile sale administrative,
pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanţa sau titlul care
permite executarea în statul membru solicitant este contestat(ă) la
momentul formulării cererii sau în cazul în care creanţa nu face
încă obiectul unui titlu care să permită executarea în statul
membru solicitant, în măsura în care sunt, de asemenea, posibile
măsuri asigurătorii, într-o situaţie similară, în temeiul
legislaţiei naţionale şi al practicilor administrative ale
statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de
măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi referitor la
creanţa pentru care se solicită asistenţa reciprocă,
dacă este cazul, însoţeşte cererea de măsuri
asigurătorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui
act de recunoaştere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.
(2) Cererea de măsuri asigurătorii poate fi
însoţită de alte documente referitoare la creanţă, emise în
statul membru solicitant.
ARTICOLUL 178^17
Normele aplicabile cererilor de măsuri
asigurătorii
Pentru
aplicarea dispoziţiilor art. 178^16 sunt aplicabile, în mod
corespunzător, dispoziţiile art. 178^10 alin. (2), art. 178^13 alin.
(1)-(5), art. 178^14 şi 178^15.
ARTICOLUL 178^18
Limite ale obligaţiilor autorităţii solicitate
(1) Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde
asistenţa prevăzută la art. 178^10-art. 178^16 dacă
recuperarea creanţei este de natură să genereze, din cauza
situaţiei debitorului, grave dificultăţi de ordin economic sau
social în statul membru solicitat, în măsura în care reglementările
legale şi practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru
permit o astfel de excepţie în cazul creanţelor naţionale.
(2) Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde
asistenţa prevăzută la art. 178^5 şi la art. 178^7-178^16
dacă cererea iniţială de asistenţă, potrivit art.
178^5, 178^7, 178^8, 178^10 sau 178^16, este efectuată cu privire la
creanţe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la
momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant şi
până la momentul cererii iniţiale de asistenţă. În cazul în
care creanţa sau titlul iniţial care permite executarea în statul
membru solicitant sunt contestate, termenul de 5 ani începe din momentul în
care în statul membru solicitant se stabileşte faptul că nu mai este
posibilă contestarea creanţei sau a titlului care permite executarea.
În cazul în care se acordă o amânare a plăţii sau un plan de
eşalonare a plăţii de către autorităţile
competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul
în care întregul termen de plată a expirat. Cu toate acestea, în aceste
cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde
asistenţă cu privire la creanţe care sunt mai vechi de 10 ani,
termen calculat de la momentul scadenţei creanţei în statul membru
solicitant.
(3) Un stat membru nu este obligat să acorde asistenţă
dacă valoarea totală a creanţelor reglementate de prezentul
capitol, pentru care se solicită asistenţă, este mai mică
de 1.500 euro.
(4) Autoritatea solicitată informează autoritatea
solicitantă în legătură cu motivele refuzului unei cereri de
asistenţă.
ARTICOLUL 178^19
Aspecte privind prescripţia
(1) Aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate
exclusiv de legislaţia în vigoare în statul membru solicitant.
(2) În ceea ce priveşte suspendarea, întreruperea sau prelungirea
termenului de prescripţie, toate demersurile efectuate în vederea
recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau
în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistenţă, care au
drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de
prescripţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul
membru solicitat, sunt considerate a avea acelaşi efect în statul membru
solicitant, cu condiţia ca efectul corespunzător să fie
prevăzut în reglementările legale în vigoare în statul membru
solicitant.
(3) Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de
prescripţie nu este posibilă în temeiul reglementărilor legale
în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea
recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau
în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistenţă care,
dacă ar fi fost efectuate de către autoritatea solicitantă în
propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea,
întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, potrivit
legislaţiei în vigoare în statul membru solicitant, sunt considerate a fi
fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce priveşte efectul
respectiv.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu afectează dreptul
autorităţilor competente din statul membru solicitant de a lua
măsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripţie,
potrivit reglementărilor în vigoare în statul membru respectiv.
(5) Autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată se
informează reciproc cu privire la orice acţiune care întrerupe,
suspendă sau prelungeşte termenul de prescripţie a creanţei
pentru care au fost solicitate măsuri asigurătorii sau de recuperare
sau care poate produce acest efect.
ARTICOLUL 178^20
Costuri
(1) În plus faţă de sumele prevăzute la art. 178^13 alin.
(8), autoritatea solicitată urmăreşte să recupereze de la
debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat şi le
reţine, potrivit reglementărilor legale în vigoare din statul membru
solicitat.
(2) Statele membre renunţă reciproc la toate cererile privind
rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenţa reciprocă pe care
şi-o acordă potrivit prezentului capitol.
(3) Cu toate acestea, în cazul unor recuperări care creează
dificultăţi deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau
care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă
şi autoritatea solicitată pot să convină asupra unor
modalităţi de rambursare specifice cazurilor în speţă.
(4) Fără a aduce atingere alin. (2) şi (3), statul membru
solicitant rămâne răspunzător faţă de statul membru
solicitat pentru toate cheltuielile şi toate pierderile suportate în
legătură cu acţiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în
ceea ce priveşte fie fondul creanţei, fie valabilitatea titlului emis
de autoritatea solicitantă care permite executarea şi/sau aplicarea
de măsuri asigurătorii.
SECŢIUNEA a
5-a
Dispoziţii generale aplicabile tuturor
tipurilor de cereri de asistenţă
ARTICOLUL 178^21
Formulare-tip şi mijloace de
comunicare
(1) Cererile de informaţii în temeiul
art. 178^5 alin. (1), cererile de notificare în temeiul art. 178^8 alin. (1),
cererile de recuperare în temeiul art. 178^10 alin. (1) sau cererile de
măsuri asigurătorii în temeiul art. 178^16 alin. (1) se transmit prin
mijloace electronice, utilizându-se un formular-tip, cu excepţia cazurilor
în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. În măsura
posibilului, aceste formulare se folosesc şi pentru comunicările
ulterioare cu privire la cerere.
(2) Titlul uniform care permite executarea
în statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de măsuri
asigurătorii în statul membru solicitant şi celelalte documente
prevăzute la art. 178^12 şi 178^16 se transmit, de asemenea, prin
mijloace electronice, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este
posibil din motive tehnice.
(3) Formularul-tip poate fi însoţit,
dacă este cazul, de rapoarte, declaraţii şi orice alte documente
sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care
sunt, de asemenea, transmise pe cale electronică, cu excepţia
cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
(4) Formularele-tip şi
comunicările pe cale electronică pot, de asemenea, să fie
utilizate pentru schimbul de informaţii în temeiul art. 178^6.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) nu se
aplică informaţiilor şi documentaţiei obţinute prin
prezenţa în birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin
participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit
art. 178^7.
(6) În cazul în care comunicările nu
se efectuează pe cale electronică sau prin intermediul
formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informaţiilor
obţinute sau a măsurilor luate pentru executarea cererii de
asistenţă.
ARTICOLUL 178^22
Limba utilizată
(1) Toate cererile de asistenţă,
formularele-tip pentru notificare şi titlurile uniforme care permit
executarea în statul membru solicitat sunt trimise în limba oficială sau
în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt
însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi. Faptul că anumite
părţi sunt scrise într-o limbă alta decât limba oficială
sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat nu afectează
valabilitatea acestora sau a procedurii, în măsura în care acea limbă
este stabilită de comun acord între statele membre interesate.
(2) Documentele a căror notificare
este solicitată potrivit art. 178^8 pot fi transmise autorităţii
solicitate într-o limbă oficială a statului membru solicitant.
(3) În cazul în care o cerere este
însoţită de alte documente decât cele prevăzute la alin. (1)
şi (2), autoritatea solicitată poate, dacă este necesar, să
ceară autorităţii solicitante o traducere a acestor documente în
limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru
solicitat sau în orice altă limbă asupra căreia statele membre
interesate au convenit bilateral.
ARTICOLUL 178^23
Divulgarea informaţiilor şi a
documentelor
(1) Informaţiile comunicate sub orice
formă, în temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligaţia
păstrării secretului fiscal şi beneficiază de
protecţia acordată informaţiilor similare în temeiul
legislaţiei naţionale a statului membru care le-a primit. Astfel de
informaţii pot fi utilizate în scopul aplicării de măsuri asigurătorii
sau de executare în privinţa creanţelor care intră sub
incidenţa prezentului capitol. De asemenea, astfel de informaţii pot
fi utilizate pentru evaluarea şi impunerea contribuţiilor obligatorii
la sistemul de securitate socială.
(2) Persoanele acreditate în mod
corespunzător de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei
Europene pot avea acces la aceste informaţii numai în măsura în care
acest lucru este necesar pentru întreţinerea şi dezvoltarea
reţelei RCC.
(3) Statul membru care furnizează
informaţiile permite utilizarea acestora în alte scopuri decât cele
prevăzute la alin. (1) în statul membru care primeşte
informaţiile, în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului
membru care furnizează informaţiile, informaţiile pot fi
utilizate în scopuri similare.
(4) În cazul în care autoritatea
solicitantă sau solicitată consideră că informaţiile
obţinute în temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, în
scopurile prevăzute la alin. (1), unui al treilea stat membru, ea poate
să transmită respectivele informaţii acestui al treilea stat
membru, cu condiţia ca transmiterea acestor informaţii să fie
conformă cu normele şi procedurile stabilite în prezentul capitol.
Aceasta informează statul membru de la care provin informaţiile cu
privire la intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui
stat membru terţ. Statul membru de la care provin informaţiile se
poate opune acestei transmiteri a informaţiilor, în termen de 10 zile
lucrătoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului
membru care doreşte să transmită informaţiile.
(5) Permisiunea de a utiliza, în temeiul
alin. (3), informaţii
care au fost transmise în temeiul alin. (4) poate fi acordată numai de
către statul membru de unde provin informaţiile.
(6) Informaţiile comunicate sub orice
formă în temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept
probe de toate autorităţile din statul membru care primeşte
informaţiile, pe aceeaşi bază ca şi informaţiile
similare obţinute în respectivul stat.
SECŢIUNEA a 6-a
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 178^24
Aplicarea altor acorduri privind
asistenţa
(1) Prezentul capitol nu aduce atingere
îndeplinirii niciunei obligaţii de furnizare de asistenţă mai
extinsă, care decurge din acorduri sau înţelegeri bilaterale ori
multilaterale, inclusiv în domeniul notificării actelor judiciare sau
extrajudiciare.
(2) În cazul în care România încheie astfel
de acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la
aspecte reglementate de prezentul capitol şi care nu se referă la
cazuri individuale, informează fără întârziere Comisia în acest
sens.
(3) Atunci când acordă
asistenţă reciprocă mai extinsă în temeiul unui acord sau
al unei înţelegeri bilateral(e) ori multilateral(e), România poate utiliza
reţeaua de comunicaţii electronice şi formularele-tip adoptate
pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.
ARTICOLUL 178^25
Norme de aplicare
Normele de aplicare a dispoziţiilor
art. 178^4 alin. (3) şi (4), art. 178^5 alin. (1), art.
178^8, art. 178^10, art. 178^12 alin. (1) şi (2), art. 178^13 alin.
(5)-(8), art. 178^15, art. 178^16 alin. (1) şi ale art. 178^21 alin.
(1)-(4) sunt normele aprobate de Comisie.
ARTICOLUL 178^26
Raportare
(1) România, prin intermediul biroului central de legătură,
informează Comisia anual, cel târziu până la 31 martie, cu privire la
următoarele:
a) numărul de cereri de
informaţii, de comunicare şi de recuperare sau de măsuri
asigurătorii transmise fiecărui stat membru solicitat şi primite
de la fiecare stat membru solicitant în fiecare an;
b) valoarea creanţelor pentru care se
solicită asistenţă pentru recuperare şi sumele recuperate.
(2) România, prin intermediul biroului
central de legătură, poate furniza, de asemenea, orice alte
informaţii care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistenţa
reciprocă oferită în temeiul prezentului capitol."
81. Capitolul XIII al titlului VIII,
cuprinzând articolele 179-204, se abrogă.
82. La articolul 207, alineatul (4) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Dacă actul administrativ
fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i),
contestaţia poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data
comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului
administrativ atacat."
83.
La articolul 209, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"(1) Contestaţiile formulate
împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate
deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în
conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de
diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri,
precum si împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de
către:
a) structura specializată de
soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti,
după caz, în a căror rază teritorială îşi au
domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect
impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora,
măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3
milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva
deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale
cu atribuţii de inspecţie fiscală;
b) structura specializată de
soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a
finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti,
după caz, competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea
contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu
permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect
impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora,
măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3
milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva
deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale
cu atribuţii de inspecţie fiscală;
c) Direcţia generală de
soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect
impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora,
precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3
milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii
contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în
prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de
inspecţie fiscală, indiferent de cuantum."
84. La articolul 209, după alineatul (3) se
introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
"(3^1) Competenţa de soluţionare a
contestaţiilor prevăzută la alin. (1) se poate delega altui
organ de soluţionare prevăzut la alin. (1), în condiţiile
stabilite prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală. Contestatorul şi persoanele introduse în
procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu
privire la schimbarea competenţei de soluţionare a
contestaţiei."
85. La articolul 215, după alineatul (2) se
introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) În cazul suspendării
executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele
de judecată în baza prevederilor Legii
nr. 554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate
până la încetarea acesteia."
86. La articolul 216, după alineatul
(3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
"(3^1) Soluţia de
desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data
comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează
strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al
contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de
desfiinţare."
87. La articolul 218, după alineatul
(2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
"(3) În situaţia atacării la
instanţa judecătorească de contencios administrativ
competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus
desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a
soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a
contestaţiei se face după ce hotărârea judecătorească
a rămas definitivă şi irevocabilă."
88. La articolul 219, litera b) a
alineatului (1) şi alineatul (3) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"b) neîndeplinirea la termen a
obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi
veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume, precum şi orice informaţii
în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile
şi veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;
............................................................................
(3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea
la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de venit constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei
la 500 lei."
89. Articolul 219^1 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"ARTICOLUL 219^1
Contravenţii în cazul
declaraţiilor recapitulative
(1) Constituie contravenţii
următoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute
de lege a declaraţiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul
fiscal;
b) depunerea de declaraţii
recapitulative incorecte ori incomplete.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se
sancţionează astfel:
a) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000
lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a);
b) cu amendă de la 500 lei la 1.500
lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. b).
(3) Nu se sancţionează
contravenţional:
a) persoanele care corectează
declaraţia recapitulativă până la termenul legal de depunere a
următoarei declaraţii recapitulative, dacă fapta
prevăzută la alin. (1) lit. b) nu a fost constatată de organul
fiscal anterior corectării;
b) persoanele care, ulterior termenului
legal de depunere, corectează declaraţiile ca urmare a unui fapt
neimputabil persoanei impozabile.
(4) În cazul aplicării sancţiunii
amenzii prevăzute la alin. (2), contravenientul are posibilitatea
achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii,
agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate
în procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională."
90. Articolele 220, 225 şi 226 se
abrogă.
91. La articolul 227, alineatele (4)-(11)
se abrogă.
92. La articolul 228, după alineatul (2^1) se
introduce un nou alineat, alineatul (2^2), cu următorul cuprins:
"(2^2) Prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor
publice se pot emite norme pentru administrarea creanţelor fiscale ale
unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor."
93. La articolul 228, alineatul (5) se abrogă.
ART. II
(1) Pentru cererile de emitere a
soluţiei fiscale individuale anticipate în curs de soluţionare la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt aplicabile
dispoziţiile legale în vigoare la data depunerii cererii.
(2) În cazul în care până la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe nu a fost emis ordinul
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de
declarare a contribuabililor inactivi/reactivaţi, declararea în inactivitate/reactivarea
se face în condiţiile prevăzute de art. I pct. 27. Prevederile art. I
pct. 27 se aplică şi în cazul în care contribuabilii au fost
declaraţi inactivi din eroare.
(3) Contestaţiile formulate împotriva
proceselor-verbale prevăzute la art. 142 alin. (6) şi art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în
curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe, se soluţionează în condiţiile şi potrivit
procedurii în vigoare la data depunerii contestaţiei.
(4) Prevederile art. I pct. 37 sunt
aplicabile şi termenelor de prescripţie aflate în curs la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
(5) Pentru cererile de restituire în curs
de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe, momentul exigibilităţii se determină potrivit
legii în vigoare la data depunerii cererii.
(6)
Prevederile art. I pct. 89 sunt aplicabile faptelor constatate după data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, cu excepţia faptelor
săvârşite în legătură cu serviciile intracomunitare.
Prevederile art. I pct. 89 se aplică faptelor în legătură cu
serviciile intracomunitare, săvârşite după data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe.
ART. III
Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 15 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia
art. I pct. 80, 81, 90
şi 91, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, precum
şi a art. I pct. 51 şi 52, care intră în
vigoare la data de 1 octombrie 2011.
ART. IV
Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie
2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
cu cele aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica în Monitorul
Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei
ordonanţe, dându-se textelor o nouă numerotare.
ART. V
Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală prevăzut la art.
67 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
aşa cum a fost modificat şi completat prin prezenta
ordonanţă, se emite în termen de 30 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanţe.
*
Art. I pct. 80 transpune Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie
2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a
creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 84 din 31
martie 2010, rectificată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
nr. 100 din 22 aprilie 2010.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
---------------
Ministrul finanţelor
publice,
Gheorghe Ialomiţianu
Ministrul administraţiei
şi internelor,
Constantin-Traian Igaş
Ministrul agriculturii
şi dezvoltării
rurale,
Valeriu Tabără
Şeful Departamentului
pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
Bucureşti, 31 august 2011.
Nr. 29.